Enterobius vermicularis oxiuri)

Viermii adulți de oxiuri au fost cunoscuți din antichitate.

Enterobius vermicularis( oxiuri). Enterobiaza

În papirusul egiptean Ebers c. În Grecia, Hippocrate c. Oxiurul a fost descris și în lucrările lui Avicenna Ibn Sina. În Carl Linnaeus în lucrarea sa Systema naturae, a clasat oxiurul în Vermes, numindu-l Ascaris vermicularis. ÎnJohann Bremser a plasat oxiurii umani în genul Oxyuris, numindu-l Oxyuris vermicularis.

Genul Enterobius vermicularis oxiuri) a fost înființat de către Rudolphi în pentru anumiți paraziți ai animalelor. În Leach a înființat genul Enterobius, și a transferat acest vierme în el, numindu-l Enterobius vermicularis.

În Johann Gottfried Bremser descoperă viermele adult de sex masculin. În Vix descoperă ouăle în regiunea perianală. În Rudolf Leuckart și trei studenți se autoinfectează ingerând ouă de oxiuri și observă viermii adulți în scaunele lor două săptămâni mai târziu.

Oxiurii – paraziti intestinali

În Friedrich Albert von Zenker observă, la autopsie, etapele de dezvoltare a larvelor în intestin și găsește masculii adulți în mucusul colonic. În Philpot arătă că larva din oul de oxiur enterobius vermicularis oxiuri) dezvoltată în continuare în mediul extern și devine rezistentă la sucurile digestive.

Threadworms (enterobius vermicularis)

În Clarence F. Graham modifică tamponul NIH înlocuind scotchul cu celofan.

Oxiuroza la copii

În Pirviniul este introdus în tratamentul oxiuriazei. În Pirantelul este introdus în tratamentul oxiuriazei.

În Mebendazolul este introdus în tratamentul oxiuriazei. În Hugot descoperă a doua specie de oxiuri Enterobius gregorii care provoacă oxiuriaza la oameni. Agentul patogen.

Enterobiaza

Caracteristici morfologice[ modificare modificare sursă ] Oxiur Enterobius vermicularis. Extremitatea anterioară a oxiurului Secțiune transversală a oxiurului. Micrografie cu rezoluţie mare. Coloraţie cu hematoxilină și eozină. Săgeţile indică crestele laterale.

Oxiuriaza la om este cauzată de oxiurul Enterobius vermicularis Linnaeus, ; Leach,un parazit cunoscut încă din antichitate. A fost descoperită în prezent o a doua specie numită Enterobius gregorii Hugot,care provoacă oxiuriaza la oameni. Oxiurii sunt helminți care fac parte din încrengătura nematodelor.

Morfologia parazitului

Sunt viermi rotunzi și albi sau albi gălbui cu dimensiuni mici, cu extremitatea anterioară înconjurată de o proeminență cuticulară veziculară striată, în care pătrunde lichidul perienteric, denumită buton cefalic aripi cefalice și care are rolul de a fixa parazitul enterobius vermicularis oxiuri) mucoasa intestinală a omului. Oxiurii au două creste laterale aripi laterale longitudinale care permit identificarea ușoară a acestor paraziți pe secțiuni enterobius vermicularis oxiuri). Aparatul digestiv este compus dintr-un esofag muscular de tip rabditoid cu un bulb esofagian posterior caracteristic, intestin și rect, care se deschide la exterior prin anus.

Gura este înconjurată de trei buze capabile de a se retracta în corp asigurând o fixare solidă la mucoasa intestinală a omului.

Oxiurii sunt reprezentați de două specii, Enterobius vermicularis și Enterobius gregorii, care se disting prin caracteristicile masculului înzestrat cu un spicul la extremitatea posterioară. Masculul Enterobius vermicularis măsoară 0,9—3,8 mm în lungime și 0,1—0,2 mm în diametru, în timp ce masculul Enterobius gregorii, măsoară 1,3—2,8 mm în lungime și 0,1—0,2 mm în diametru.

• Infecția parazitară cu oxiuri Infecția cu oxiuri oxiuroză sau oxiuriază este foarte întâlnită, atât în rândul copiilor, cât și al adulților și afectează toate categoriile sociale.
• Enterobius Vermicularis (Oxiuris vermicularis) – cheiserv.ro

Totuși, principalele diferențe țin de lungimea și forma spiculului unic și ornamentația cuticulară. Spicul are o lungime de μm la E. Distincția acestor două specii este totuși contestată de unii autori.

Mod de transmitere

Unii cercetători cred că E. Aparatul reproducător al masculilor este format din testicul, simptome de detoxifiere a hidroterapiei colonului deferent, vezicula seminală, duct ejaculator, spicul și cloacă. Au la extremitate posterioară creste caudale aripi caudale4 perechi de papile caudale papile genitale.

Gubernaculul la masculi este absent.

Examen coproparazitologic

Masculul este mai mic decât femela, are o extremitate posterioară puternic curbată anterior și ventral, iar la femelă extremitate posterioară subțire și ascuțită.

Femelele speciilor E. Coadă ocupă o treime din lungimea totală a corpului. La femelă aparatul reproducător este dublu, de tip tubular, fiind compus din două ovare anterior și posteriordouă utere anterior și posteriorun vagin și o vulvă.